De la “ştergători” la cutii de bijuterii şi multe alte minunăţii

De la “ştergători” la cutii de bijuterii şi multe alte minunăţii

Zona folclorică din care provin este situată în S-V ţării, judeţul Caraş-Severin şi se numeşte Valea Almăjului. Cunoscută şi sub numele Depresiunea Almăjului, este o depresiune intramontană situată între Munţii Almăjului (la sud) şi Munţii Semenic (la nord) ce reuneşte un număr de 16 aşezări. Valea Almajului este totodată una dintre "Ţările" tradiţionale: Ţara Almăjului.

Fără a avea pretenţia de a scrie aici o cercetare ştiinţifică, consider că am datoria morală faţă de oamenii de la care am învăţat prima dată să împletesc din pănuşi de porumb, să fac o prezentare scurtă a câtorva tradiţii meşteşugăreşti din această zonă.

Având în vedere vestigiile păstrate în muzeele din satele Văii Almăjului, cele de la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa, dar, cel mai important, casele locuitorilor din Almăj, se poate observa pragmatismul almăjenilor: tâmplarii (cişlării) au meşterit diverse vase din lemn, fierarii (covacii) s-au ocupat de potcoviul cailor, strânsul roţilor, şi realizarea altor produse absolut necesare în gospodării. (Aceştia există în continuare în satele almăjene!) Tot bărbaţii erau olari, confecţionează încă opinci şi se ocupă de împletitul diferitelor coşuri (coş pentru depozitat şi manevrat produse agricole, coş purtat în spate, leagăn pentru copii, de asemenea de purtat în spate, vârşii de prins peşte etc.) confecţionate din materiale precum: nuiele, coajă de cireş, coajă de tei etc.

Femeile erau şi, din fericire, încă mai sunt maestre la războiul de ţesut, împletesc şi croşetează cu o uşurinţă ce denotă că acestea sunt îndeletniciri nu descoperite recent pe internet, ci se practică aici din generaţie în generaţie.

Frumuseţea costumelor populare, bătrâneşti sau din material subţire şi cusute cu fir lucitor, costume care se poartă la evenimentele importante din viaţa comunităţii, sunt mărturii grăitoare despre talentul femeilor locului în mânuirea acului de cusut. Din păcate, nu ştiu să mai existe în zonă cineva care să mai coase aceste bijuterii, dar pot spune că la Bozovici, una dintre localităţile Văii, încă există femei care se îmbracă zi de zi în poale cu şorţ şi targă, elemente ale costumului popular bănăţean.

Revenind la ideea de început şi vorbind strict de împletitul din pănuşi de porumb, se cade să menţionez că l-am învăţat la şcoală, dar singurele produse pe care le confecţionam erau “ştergătorile”, adică preşurile. Îmi amintesc cu mare drag zilele în care urma să duc la şcoală pănuşi: nu mai aveam teme, nu trebuia să mai citesc nimic, ci singura mea grijă era să o înnebunesc pe mama cu strânsul şi selecţionatul pănuşilor şi aş fi luat a doua zi la şcoală o căruţă de pănuşi, nu câteva. Ca dovadă că în scurt timp am umplut casa cu preşuri.

Din ceeea ce cunosc eu, în zonă nu se mai practică această îndeletnicire, nici măcar ca activitate didactică, dar oamenii din sat vorbesc despre împletitul din pănuşi de porumb ca activitate desfăşurată de copii, în trecut.

Dragostea mea pentru împletitul din pănuşi de porumb se pare că a dăinuit până în prezent şi, de la simplele, dar, să recunoaştem, utilele preşuri, am ajuns acum să fac diferite şi diverse obiecte care-şi găsesc utilitatea în casa omului, iar unele au menirea să o înfrumuseţeze.

Vă invit să urmăriţi postările mele de pe acest blog pentru a vă convinge de diversitatea şi frumuseţea produselor pe care le realizez din pănuşi de porumb şi adresele alăturate pentru a vă convinge, dacă nu de meşteşugurile, măcar de frumuseţea Văii Almăjului.











http://www.facebook.com/media/set/?set=a.496508113703081.108459.208750452478850&type=3
http://www.tara-nerei.ro/blog/


http://marianam-h.blogspot.ro/2011/07/banat.html